încujluí, încujluiésc, vb. IV refl. (reg., înv.) a intra în relații de amor cu cineva; a se năvădi, a se îngurlui, a se încuiba, a se cuibări.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

încujluí (-uiésc, -ít), vb. refl. – A vorbi, a avea legături de dragoste. Mag. gúzslik „a încurca” (Drăganu, Dacor., VI, 293). În Trans.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink