2 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCRUSTARE s. f. v. incrustare.

INCRUSTA, incrustez, vb. I. 1. Tranz. A împlânta ornamente pe suprafața unui obiect; a împodobi un obiect cu ornamente înfipte în masa acestuia. 2. Refl. (Despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor etc. [Var.: încrusta vb. I] – Din fr. incruster, lat. incrustare.

INCRUSTA, incrustez, vb. I. 1. Tranz. A împlânta ornamente pe suprafața unui obiect; a împodobi un obiect cu ornamente înfipte în masa acestuia. 2. Refl. (Despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor etc. [Var.: încrusta vb. I] – Din fr. incruster, lat. incrustare.

INCRUSTARE, incrustări, s. f. Acțiunea de a (se) incrusta și rezultatul ei; (concr.) incrustație (2). [Var.: încrustare s. f.] – V. incrusta.

INCRUSTARE, incrustări, s. f. Acțiunea de a (se) incrusta și rezultatul ei; (concr.) incrustație (2). [Var.: încrustare s. f.] – V. incrusta.

ÎNCRUSTA vb. I v. incrusta.

incrusta [At: KLOPȘTOCK, F. 263 / V: în~ / Pzi: ~tez / E: fr incruster, lat incrustare] 1 vt A împodobi un obiect aplicând ornamente care se înfig în scobituri anume făcute în suprafața lui. 2 vr (D. săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor etc. 3 vr (Fig) A se întipări.

incrustare sf [At: KLOPȘTOCK, F. 10 / V: în~ / Pl: ~tări / E: incrusta] 1 Împodobire a unui obiect, aplicând ornamente înfipte în scobituri anume făcute în suprafața lui. 2 (D. săruri dizolvate) Depunere sub formă de crustă pe pereții interiori ai unui obiect. 3 (Fig) Întipărire. 4 (Ccr) Incrustație (2).

INCRUSTA, incrustez, vb. I. 1. Tranz. (Și în forma încrusta; cu privire la ornamente) A împlînta pe suprafața unui obiect; (cu privire la obiecte) a împodobi cu ornamente înfipte pe suprafață. Vase sculptate în lemn pe care sculptorul muncitor a încrustat scene din activitatea întreprinderii forestiere la care lucrează. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 374, 1/1. ♦ Fig. A întipări. Pe toate fețele era încrustată o desperare aprigă. REBREANU, R. II 230. 2. Refl. (Despre substanțe dizolvate în lichide) A se depune sub formă de cruste pe pereții unei conducte, ai unui recipient etc. – Variantă: încrusta vb. I.

INCRUSTARE, incrustări, s. f. Acțiunea de a (se) incrusta și rezultatul ei; (concretizat) podoabă obținută prin introducerea unui ornament în masa unui obiect; incrustație. Incrustări de sidef. – Variantă: încrustare s. f.

INCRUSTA vb. I. 1. tr. A aplica înfigînd pe suprafața unui obiect incrustații ornamentale pentru a-l împodobi. ♦ (Fig.) A întipări. 2. refl. (Despre substanțe) A se lipi puternic de suprafața, de pereții unei conducte, ai unui recipient etc. [Var. încrusta vb. I. / < fr. incruster, cf. lat. incrustare].

INCRUSTARE s.f. Acțiunea de a (se) incrusta și rezultatul ei; (concr.) incrustație. [Var. încrustare s.f. / < incrusta].

INCRUSTA vb. I. tr. a aplica pe obiecte incrustații. ◊ (fig.) a întipări. II. refl. (despre substanțe) a se depune sub formă de cruste pe pereții unei conducte, ai unui recipient etc. (< fr. incruster, lat. incrustare)

A SE INCRUSTA se ~ea intranz. 1) (despre amintiri, fapte, întâmplări etc.) A se fixa rămânând pentru mai mult timp; a se întipări. Grozăviile războiului s-au incrustat în memorie. 2) (despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții unui obiect (ai unui recipient, ai unei conducte, etc.) sau ai unui țesut. [Sil. in-crus-] /<fr. incruster, lat. incrustare[1]

  1. Var. încrusta (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

A INCRUSTA ~ez tranz. 1) (obiecte, suprafețe) A ornamenta prin fixarea unor fragmente de metale prețioase sau de fildeș. 2) (amintiri, fapte, întâmplări etc.) A face să se incrusteze. [Sil. in-crus-] /<fr. incruster, lat. incrustare[1]

  1. Var. încrusta (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

incrustà v. 1. a acoperi cu ornamente băgate în suprafață: a incrusta o masă; 2. a aplica o substanță peste alta, a o introduce ca ornament: a incrusta aur în ivoriu; 3. a se acoperi cu o pătură pietroasă: cazonele se incrustează de var.

*incrustațiúne f. (lat. in-crustátio, -ónis). Acțiunea de a incrusta. Lucrare artistică incrustată. Strat de sare orĭ de peatră care se depune pe obĭectele care staŭ în apă sărată orĭ văroasă, pe părețiĭ cazanelor cu abur ș. a. – Și -áție.

*incrustéz v. tr. (lat. in-crustare, d. crusta, coajă). Lipesc (aplic) plăcĭ dintr’o substanță pe alta formînd desemne: a incrusta sedef pe abanos. Acoper c’un strat petros. V. refl. Mă lipesc tare de o suprafață. Mă acoper c’un strat petros. Fig. Mă întipăresc adînc: mincĭunile demagogilor s’aŭ incrustat în mintea cea simplă a țăranuluĭ. – Și încr-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

incrusta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. incrustez, 3 incrustea; conj. prez. 1 sg. să incrustez, 3 să incrusteze

incrustare s. f., g.-d. art. incrustării; pl. incrustări

incrusta (a ~) vb., ind. prez. 3 incrustea

incrustare s. f., g.-d. art. incrustării; pl. incrustări

incrusta vb., ind. prez. 1 sg. incrustez, 3 sg. și pl. incrustea[1]

  1. Var. încrusta (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

incrustare s. f., g.-d. art. incrustării; pl. incrustări[1]

  1. Var. încrustare (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INCRUSTARE s. incrustație. (O ~ de fildeș.)[1]

  1. Var. încrustare (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

INCRUSTARE s. incrustație. (O ~ de fildeș.)

Intrare: incrusta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • incrusta
  • incrustare
  • incrustat
  • incrustatu‑
  • incrustând
  • incrustându‑
singular plural
  • incrustea
  • incrustați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • incrustez
(să)
  • incrustez
  • incrustam
  • incrustai
  • incrustasem
a II-a (tu)
  • incrustezi
(să)
  • incrustezi
  • incrustai
  • incrustași
  • incrustaseși
a III-a (el, ea)
  • incrustea
(să)
  • incrusteze
  • incrusta
  • incrustă
  • incrustase
plural I (noi)
  • incrustăm
(să)
  • incrustăm
  • incrustam
  • incrustarăm
  • incrustaserăm
  • incrustasem
a II-a (voi)
  • incrustați
(să)
  • incrustați
  • incrustați
  • incrustarăți
  • incrustaserăți
  • incrustaseți
a III-a (ei, ele)
  • incrustea
(să)
  • incrusteze
  • incrustau
  • incrusta
  • incrustaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încrusta
  • ‑ncrusta
  • încrustare
  • ‑ncrustare
  • încrustat
  • ‑ncrustat
  • încrustatu‑
  • ‑ncrustatu‑
  • încrustând
  • ‑ncrustând
  • încrustându‑
  • ‑ncrustându‑
singular plural
  • încrustea
  • ‑ncrustea
  • încrustați
  • ‑ncrustați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrustez
  • ‑ncrustez
(să)
  • încrustez
  • ‑ncrustez
  • încrustam
  • ‑ncrustam
  • încrustai
  • ‑ncrustai
  • încrustasem
  • ‑ncrustasem
a II-a (tu)
  • încrustezi
  • ‑ncrustezi
(să)
  • încrustezi
  • ‑ncrustezi
  • încrustai
  • ‑ncrustai
  • încrustași
  • ‑ncrustași
  • încrustaseși
  • ‑ncrustaseși
a III-a (el, ea)
  • încrustea
  • ‑ncrustea
(să)
  • încrusteze
  • ‑ncrusteze
  • încrusta
  • ‑ncrusta
  • încrustă
  • ‑ncrustă
  • încrustase
  • ‑ncrustase
plural I (noi)
  • încrustăm
  • ‑ncrustăm
(să)
  • încrustăm
  • ‑ncrustăm
  • încrustam
  • ‑ncrustam
  • încrustarăm
  • ‑ncrustarăm
  • încrustaserăm
  • ‑ncrustaserăm
  • încrustasem
  • ‑ncrustasem
a II-a (voi)
  • încrustați
  • ‑ncrustați
(să)
  • încrustați
  • ‑ncrustați
  • încrustați
  • ‑ncrustați
  • încrustarăți
  • ‑ncrustarăți
  • încrustaserăți
  • ‑ncrustaserăți
  • încrustaseți
  • ‑ncrustaseți
a III-a (ei, ele)
  • încrustea
  • ‑ncrustea
(să)
  • încrusteze
  • ‑ncrusteze
  • încrustau
  • ‑ncrustau
  • încrusta
  • ‑ncrusta
  • încrustaseră
  • ‑ncrustaseră
Intrare: incrustare
incrustare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incrustare
  • incrustarea
plural
  • incrustări
  • incrustările
genitiv-dativ singular
  • incrustări
  • incrustării
plural
  • incrustări
  • incrustărilor
vocativ singular
plural
încrustare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrustare
  • ‑ncrustare
  • încrustarea
  • ‑ncrustarea
plural
  • încrustări
  • ‑ncrustări
  • încrustările
  • ‑ncrustările
genitiv-dativ singular
  • încrustări
  • ‑ncrustări
  • încrustării
  • ‑ncrustării
plural
  • încrustări
  • ‑ncrustări
  • încrustărilor
  • ‑ncrustărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

incrusta, incrustezverb

  • 1. tranzitiv A împlânta ornamente pe suprafața unui obiect; a împodobi un obiect cu ornamente înfipte în masa acestuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Vase sculptate în lemn pe care sculptorul muncitor a încrustat scene din activitatea întreprinderii forestiere la care lucrează. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 374, 1/1. DLRLC
    • 1.1. figurat Întipări. DLRLC DN
      sinonime: întipări
      • format_quote Pe toate fețele era încrustată o desperare aprigă. REBREANU, R. II 230. DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

incrustare, incrustărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi incrusta DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.