ÎNCRUNTĂTÚRĂ, încruntături, s. f. 1. Faptul de a (se) încrunta; înfățișare încruntată (1); cută pe frunte, între sprâncene. 2. (Înv.) Urmă, pată de sânge. – Încrunta + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCRUNTĂTÚRĂ ~i f. 1) Cută (pe frunte sau între sprâncene) apărută ca semn de nemulțumire sau de încordare. 2) Expresie încruntată a feței. /a (se) încrunta + suf. ~ătură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încruntătúră s. f., g.-d. art. încruntătúrii; pl. încruntătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink