încrucit, ~ă a [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: încruci] (Îvp) 1 Crucit (1). 2 Uimit.

ÎNCRUCIT, -Ă adj. v. crucit.

cruci [At: ȘINCAI, HR. II, 247 / Pzi: ~cesc / E: cruce] 1 vt (Rar; frr) A încrucișa. 2-3 vtr (D. animale; rar) A (se) încrucișa. 4-5 vtr (Rar; pex) A (se) amesteca. 6 vi (Rar) A înjura de cruce. 7-9 vr (Îvr) vi A(-și) face semnul crucii (în semn de închinare, de mirare, de spaimă etc.). 10 vr (Fig) A se mira foarte tare ca de un lucru nemaipomenit Si: a se minuna, (înv) a se ciuli.

crucit, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. II, 85 / Pl: ~iți, ~e / E: cruci] 1 Așezat cruciș. 2 (Îe) A sta (sau a ședea) cu brațele-ncrucite A sta cu brațele încrucișate. 3 (Fig; îae) A nu face nimic. 4 (Fig) Uimit.

încruci vtr [At: DA ms / V: încorucia / Pzi: ~cesc / E: în- + cruci] (Înv) 1-3 A (se) cruci (7-9). 4-5 A (se) încrucișa (1-2).

CRUCI (-cesc) vb. refl. A-și face cruce, a-și face semnul crucii (în spec. de mirare sau de spaimă); (comp. CRUCE 10) de aci, Ⓕ a se minuna, a încremeni, a rămînea cu gura căscată, a holba ochii: o lume, care aleargă s’o asculte, stă și se crucește (CAR.); se cruciră și tot nu le venea să crează (DLVR.).

CRUCI, crucesc, vb. IV. 1. Refl. Ase mira foarte tare de un lucru ciudat, neobișnuit, a rămîne cu gura căscată; a se minuna. Nu cumva ai învățat carte acolo la militărie? s-a crucit nenea Ghiță. SADOVEANU, M. C. 76. Oamenii se cruciră, le puseră toate la loc, cutremurați ca în fața unei taine, și îngropară iar lădița. AGÎRBICEANU, S. P. 27. Mamă-sa... s-a crucit privind Cusătura fetei. COȘBUC, P. I 245. El se cruci cînd văzu pe Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 101. 2. Tranz. (Rar) A așeza în formă de cruce, a încrucișa. Cu-a sale brațe sub capul lui crucite... Privește. ALECSANDRI, P. A. – Variantă:(regional) încruci (CREANGĂ, A. 34, SEVASTOS, N. 332, ȘEZ. VI 14) vb. IV.

CRUCIT, -Ă, cruciți, -te, adj. Mirat, uimit, încremenit. Donița punînd-o după ușă-n cui, Mă-sa stă crucită: «Păi acol-o pui?». COȘBUC, P. I 249. – Variantă: încrucit, -ă (NEGRUZZI, S. II 85) adj.

ÎNCRUCI vb. IV v. cruci.

CRUCI, crucesc, vb. IV. 1. Refl. A se mira foarte tare de un lucru neobișnuit; a se minuna (și a și face semnul crucii). 2. Tranz. (Rar) A așeza în formă de cruce; a încrucișa. [Var.: (reg.) încruci vb. IV] – Din cruce.

CRUCIT, -Ă, cruciți, -te, adj. Mirat, uimit, înmărmurit. [Var.: încrucit, -ă adj.] – Din cruce + suf. -it.

A SE CRUCI mă ~esc intranz. (despre persoane) A se mira foarte tare (făcându-și semnul crucii). /Din cruce

crucì v. 1. a face semnul crucii (de mirare ori de spaimă): m’am crucit când am auzit; 2. a încrucișa: cu a sale brațe sub capul lui crucite AL.

încrucì v. a-și face crucea de uimire: se încrucia lumea de mirare CR.

crucésc (mă) v. refl. (d. cruce). Îmĭ fac cruce (de mare mirare orĭ de sperietură), mă mir foarte mult. – Și mă încrucesc.

încrucésc, V. crucésc.

cruci¹ (a ~) (a încrucișa) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crucesc, 3 sg. crucește, imperf. 1 cruceam; conj. prez. 1 sg. să crucesc, 3 să crucească

cruci² (a se ~) (a se mira) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă crucesc, 3 sg. se crucește, imperf. 1 sg. mă cruceam; conj. prez. 1 sg. să mă crucesc, 3 să se crucească; imper. 2 sg. afirm. crucește-te; ger. crucindu-mă

încruci (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încrucesc, 3 sg. se încrucește, imperf. 1 sg. mă încruceam; conj. prez. 1 sg. să mă încrucesc, 3 să se încrucească; imper. 2 sg. afirm. încrucește-te; ger. încrucindu-mă

*cruci² (a se ~) (a se mira) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se crucește, imperf. 3 sg. se crucea; conj. prez. 3 să se crucească

cruci¹ (a ~) (a încrucișa) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crucesc, imperf. 3 sg. crucea; conj. prez. 3 să crucească

!încruci (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se încrucește, imperf. 3 sg. se încrucea; conj. prez. 3 să se încrucească

cruci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crucesc, imperf. 3 sg. crucea; conj. prez. 3 sg. și pl. crucească

încruci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încrucesc, imperf. 3 sg. încrucea; conj. prez. 3 sg. și pl. încrucească

CRUCI vb. v. încrucișa.

CRUCI vb. a se minuna, a se uimi, a se ului, (pop.) a se încruci, (reg.) a se ugni, (Transilv. și Ban.) a se pocozi, (înv.) a se ciudi, a se divi. (Se ~ de ce aude.)

CRUCIT adj. consternat, minunat, perplex, stupefiat, surprins, uimit, uluit, (livr.) interzis. (A rămas ~ de cele auzite.)

ÎNCRUCI vb. v. cruci, minuna, uimi, ului.

cruci vb. v. ÎNCRUCIȘA.

CRUCI vb. a se minuna, a se uimi, a se ului, (pop.) a se încruci, (reg.) a se ugni, (Transilv. și Ban.) a se pocozi, (înv.) a se ciudi, a se divi. (Se ~ de ce aude.)

CRUCIT adj. minunat, perplex, stupefiat, surprins, uimit, uluit. (A rămas ~ de cele auzite.)

încruci vb. v. CRUCI. MINUNA. UIMI. ULUI.