ÎNCRUȘÍT, -Ă, încrușiți, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre pielea animalelor) Argăsit2. 2. Înroșit; p. ext. pătat (cu sânge). – V. încruși.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNCRUȘÍ, încrușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A argăsi. – În + cruși.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
încrușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încrușésc, imperf. 3 sg. încrușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. încrușeáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*crușésc v. tr. (sîrb. rut. krušiti, rus. -ítĭ, a sfărăma [!], a putrezi, d. kruh, țandură, bucățică, fărmătură. V. crihan). Mold. Trans. Tăbăcesc, dubesc. Mold. sud (și încrușésc). Spăl rufele răŭ fixînd murdăria în ele pin [!] leșie neprimenită. V. refl. și intr. (după coloarea [!] crușeliĭ). Urinez cu sînge (vorbind de vite). V. zăpresc.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
încrușésc, V. crușesc.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink