ÎNCRUȘÍ, încrușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A argăsi. – În + cruși.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

încrușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încrușésc, imperf. 3 sg. încrușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. încrușeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*crușésc v. tr. (sîrb. rut. krušiti, rus. -ítĭ, a sfărăma [!], a putrezi, d. kruh, țandură, bucățică, fărmătură. V. crihan). Mold. Trans. Tăbăcesc, dubesc. Mold. sud (și încrușésc). Spăl rufele răŭ fixînd murdăria în ele pin [!] leșie neprimenită. V. refl. și intr. (după coloarea [!] crușeliĭ). Urinez cu sînge (vorbind de vite). V. zăpresc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

încrușésc, V. crușesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink