ÎNCREMENÍT, -Ă, încremeniți, -te, adj. 1. Care a rămas în nemișcare. 2. Înmărmurit, înlemnit; consternat. – V. încremeni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCREMENÍT adj. 1. v. înmărmurit. 2. fix, imobil, înlemnit, neclintit, nemișcat, pironit. (Cu ochii ~ți.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCREMENÍ, încremenesc, vb. IV. Intranz. 1. A nu mai putea face nici o mișcare, nici un gest (de mirare, de groază etc.); a înlemni, a împietri. ♦ Tranz. A uimi. 2. (Despre lucruri în mișcare) A sta, a se opri locului. – În + cremene.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNCREMENÍ ~ésc 1. intranz. A pierde capacitatea de a se mișca (din cauza unor emoții puternice); a rămâne nemișcat; a înlemni; a împietri; a înmărmuri. ~ de spaimă. 2. tranz. A face să rămână nemișcat. /în + cremene
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCREMENÍ vb. 1. v. petrifica. 2. v. înmărmuri.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCREMENÍ vb. v. opri, sta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încremení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încremenésc, imperf. 3 sg. încremeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. încremeneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încremenésc v. intr. (d. cremene; pol. krzemienić, a întări, a face vîrtos ca cremenea). Înlemnesc, înmărmuresc, împetresc, rămîn nemișcat de frică, mirare, frig ș. a. V. tr. Groaza îĭ încremenise.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink