opțiuni
  • info
2 intrări
8 definiții

Explicative DEX

încortelare sf [At: DA ms / Pl: ~lări / E: încortela] (Buc) Găzduire.

ÎNCORTELARE, încortelări, s. f. Faptul de a (se) încortela.

încortela vt [At: MARIAN, T. 161 / Pzi: ~lez / E: în- + cortel2] (Buc) A găzdui.

ÎNCORTELA, încortelez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) instala într-o locuință. – Din în- + cortel3 „loc de adăpost”.

Sinonime

ÎNCORTELARE s. v. adăpostire, găzduire, primire.

încortelare s. v. ADĂPOSTIRE. GĂZDUIRE. PRIMIRE.

ÎNCORTELA vb. v. adăposti, găzdui, primi.

încortela vb. v. ADĂPOSTI. GĂZDUI. PRIMI.

Intrare: încortelare
încortelare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încortelare
  • ‑ncortelare
  • încortelarea
  • ‑ncortelarea
plural
  • încortelări
  • ‑ncortelări
  • încortelările
  • ‑ncortelările
genitiv-dativ singular
  • încortelări
  • ‑ncortelări
  • încortelării
  • ‑ncortelării
plural
  • încortelări
  • ‑ncortelări
  • încortelărilor
  • ‑ncortelărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: încortela
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încortela
  • ‑ncortela
  • încortelare
  • ‑ncortelare
  • încortelat
  • ‑ncortelat
  • încortelatu‑
  • ‑ncortelatu‑
  • încortelând
  • ‑ncortelând
  • încortelându‑
  • ‑ncortelându‑
 singular plural
  • încortelează
  • ‑ncortelează
  • încortelați
  • ‑ncortelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încortelez
  • ‑ncortelez
 (să)
  • încortelez
  • ‑ncortelez
  • încortelam
  • ‑ncortelam
  • încortelai
  • ‑ncortelai
  • încortelasem
  • ‑ncortelasem
a II-a (tu)
  • încortelezi
  • ‑ncortelezi
 (să)
  • încortelezi
  • ‑ncortelezi
  • încortelai
  • ‑ncortelai
  • încortelași
  • ‑ncortelași
  • încortelaseși
  • ‑ncortelaseși
a III-a (el, ea)
  • încortelează
  • ‑ncortelează
 (să)
  • încorteleze
  • ‑ncorteleze
  • încortela
  • ‑ncortela
  • încortelă
  • ‑ncortelă
  • încortelase
  • ‑ncortelase
plural I (noi)
  • încortelăm
  • ‑ncortelăm
 (să)
  • încortelăm
  • ‑ncortelăm
  • încortelam
  • ‑ncortelam
  • încortelarăm
  • ‑ncortelarăm
  • încortelaserăm
  • ‑ncortelaserăm
  • încortelasem
  • ‑ncortelasem
a II-a (voi)
  • încortelați
  • ‑ncortelați
 (să)
  • încortelați
  • ‑ncortelați
  • încortelați
  • ‑ncortelați
  • încortelarăți
  • ‑ncortelarăți
  • încortelaserăți
  • ‑ncortelaserăți
  • încortelaseți
  • ‑ncortelaseți
a III-a (ei, ele)
  • încortelează
  • ‑ncortelează
 (să)
  • încorteleze
  • ‑ncorteleze
  • încortelau
  • ‑ncortelau
  • încortelară
  • ‑ncortelară
  • încortelaseră
  • ‑ncortelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încortelare, încortelărisubstantiv feminin

încortela, încortelezverb

etimologie:
  • în- + cortel „loc de adăpost”. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.