ÎNCORONÁ, încoronez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) pune coroană de monarh; p. ext. a deveni sau a învesti pe cineva monarh. 2. Tranz. A împodobi cu ceva (în formă de coroană); a încununa. 3. Tranz. Fig. A desăvârși o lucrare, o operă, o activitate; a reprezenta în activitatea cuiva realizarea cea mai valoroasă; a încununa (2). – Din lat. incoronare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNCORONÁ ~éz tranz. 1) (monarhi) A urca pe tron, punând coroana pe cap (ca simbol al puterii). 2) (persoane) A împodobi cu ceva în formă de coroană; a încununa. ~ cu lauri. 3) fig. (activități, opere etc.) A încheia printr-o realizare de prestigiu; a încununa. /<lat. incoronare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCORONÁ vb. 1. v. încununa. *2. (fig.) a încununa. (Și-a ~ activitatea cu o capodoperă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A încorona ≠ a detrona
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încoroná vb., ind. prez. 1 sg. încoronéz, 3 sg. și pl. încoroneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încoronéz v. tr. (d. coroană; lat. coróno, -áre; fr. couronner). Pun o coroană în cap (cum li se face suveranilor cînd se suĭe pe tron). Încununez. Înconjor dominînd: forturile care încoronează orașu. Fig. Onorez, recompensez: a încorona virtutea, o operă. Termin bine ceĭa ce a fost început bine: sfîrșitu încoronează opera. V. refl. Îmĭ pun coroana în cap: Napoleon s´a încoronat singur. V. coronesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink