opțiuni
  • info
2 intrări
19 definiții

Explicative DEX

încornorare sf [At: TDRG / V: (înv) ~nur~ / Pl: ~rări / E: încornora] 1 (Rar) Punere de coarne1 cuiva. 2 (Fam; fig) Înșelare în căsnicie. 3 Deformare a realității Si: exagerare.

ÎNCORNORA, încornorez, vb. I. Tranz. A pune coarne. ♦ Fig. A exagera, a deforma realitatea; a înflori. ♦ Fig. (Fam.) A-și înșela soțul sau soția. – Din încornorat (derivat regresiv).

ÎNCORNORA, încornorez, vb. I. Tranz. A pune coarne. ♦ Fig. A exagera, a deforma realitatea; a înflori. ♦ Fig. (Fam.) A-și înșela soțul sau soția. – Din încornorat (derivat regresiv).

încornări v vz încornora

încornora vt [At: CANTEMIR, IST. 103 / V: (înv; cscj) ~nări, (înv) ~nura / Pzi: ~rez / E: încornorat drr] 1 A pune cuiva coarne1. 2 (Pop; fig) A deforma realitatea Si: a exagera, a înflori. 3 (Fam; fig) A-și înșela soțul sau soția.

încornura v vz încornora

încornurare sf vz încornorare

ÎNCORNORA, încornorez, vb. I. Tranz. 1. A adăuga unei povestiri, unei întîmplări amănunte născocite, a exagera faptele, a deforma adevărul; a înflori, a umfla. Mă, Tudore, n-o mai încornora și tu așa! zise nevasta lui Pațanghel. PREDA, Î. 78. Nu-i era de ajuns cum le încornora toate cîte le auzea și le vedea. CARAGIALE, O. III 34. Încornorează țînțarul, De ți-l face cît magarul. PANN, P. V. I 28. 2. (Familiar, cu privire la soți) A înșela, a pune coarne.

A ÎNCORNORA ~ez tranz. 1) (fapte relatate) A denatura prin adăugare de elemente născocite. 2) pop. (soți) A jigni prin încălcarea fidelității conjugale; a înșela. /în + corn

încornorá v. 1. a pune coarne; 2. fig. a exagera: cum le încornora toate câte le auzia CAR.

cornoréz și înc- v. tr. Pun coarne. Fig. Amplific, exagerez: încornorez o povestire.

încornoréz, V. cornorez.

Ortografice DOOM

încornora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încornorez, 3 încornorează; conj. prez. 1 sg. să încornorez, 3 să încornoreze

încornora (a ~) vb., ind. prez. 3 încornorează

încornora vb., ind. prez. 1 sg. încornorez, 3 sg. și pl. încornorează

încornorez, -rat prt.

Argou

încornora, încornorez v. t. a-și înșela soțul sau soția

Sinonime

ÎNCORNORA vb. v. exagera, înșela, trăda.

încornora vb. v. EXAGERA. ÎNȘELA. TRĂDA.

Arhaisme și regionalisme

încornorare s.f. (pop.) 1. înșelare în căsnicie. 2. împodobit cu coarne. 3. exagerare.

Intrare: încornorare
încornorare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încornorare
  • ‑ncornorare
  • încornorarea
  • ‑ncornorarea
plural
  • încornorări
  • ‑ncornorări
  • încornorările
  • ‑ncornorările
genitiv-dativ singular
  • încornorări
  • ‑ncornorări
  • încornorării
  • ‑ncornorării
plural
  • încornorări
  • ‑ncornorări
  • încornorărilor
  • ‑ncornorărilor
vocativ singular —
plural —
încornurare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: încornora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încornora
  • ‑ncornora
  • încornorare
  • ‑ncornorare
  • încornorat
  • ‑ncornorat
  • încornoratu‑
  • ‑ncornoratu‑
  • încornorând
  • ‑ncornorând
  • încornorându‑
  • ‑ncornorându‑
 singular plural
  • încornorează
  • ‑ncornorează
  • încornorați
  • ‑ncornorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încornorez
  • ‑ncornorez
 (să)
  • încornorez
  • ‑ncornorez
  • încornoram
  • ‑ncornoram
  • încornorai
  • ‑ncornorai
  • încornorasem
  • ‑ncornorasem
a II-a (tu)
  • încornorezi
  • ‑ncornorezi
 (să)
  • încornorezi
  • ‑ncornorezi
  • încornorai
  • ‑ncornorai
  • încornorași
  • ‑ncornorași
  • încornoraseși
  • ‑ncornoraseși
a III-a (el, ea)
  • încornorează
  • ‑ncornorează
 (să)
  • încornoreze
  • ‑ncornoreze
  • încornora
  • ‑ncornora
  • încornoră
  • ‑ncornoră
  • încornorase
  • ‑ncornorase
plural I (noi)
  • încornorăm
  • ‑ncornorăm
 (să)
  • încornorăm
  • ‑ncornorăm
  • încornoram
  • ‑ncornoram
  • încornorarăm
  • ‑ncornorarăm
  • încornoraserăm
  • ‑ncornoraserăm
  • încornorasem
  • ‑ncornorasem
a II-a (voi)
  • încornorați
  • ‑ncornorați
 (să)
  • încornorați
  • ‑ncornorați
  • încornorați
  • ‑ncornorați
  • încornorarăți
  • ‑ncornorarăți
  • încornoraserăți
  • ‑ncornoraserăți
  • încornoraseți
  • ‑ncornoraseți
a III-a (ei, ele)
  • încornorează
  • ‑ncornorează
 (să)
  • încornoreze
  • ‑ncornoreze
  • încornorau
  • ‑ncornorau
  • încornorară
  • ‑ncornorară
  • încornoraseră
  • ‑ncornoraseră
încornări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încornura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încornora, încornorezverb

  • 1. A pune coarne. DEX '98 DEX '09
    • 1.1. figurat A deforma realitatea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: exagera umfla înflori
      • format_quote Mă, Tudore, n-o mai încornora și tu așa! zise nevasta lui Pațanghel. PREDA, Î. 78. DLRLC
      • format_quote Nu-i era de ajuns cum le încornora toate cîte le auzea și le vedea. CARAGIALE, O. III 34. DLRLC
      • format_quote Încornorează țînțarul, De ți-l face cît magarul. PANN, P. V. I 28. DLRLC
    • 1.2. figurat familiar A-și înșela soțul sau soția. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: trăda înșela
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.