ÎNCOLĂTĂCÍ, încolătăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv. și reg.) A (se) încolăci. – Contaminare între încolăci și împletici.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCOLĂTĂCÍ vb. v. ghemui, încârliga, încolăci, încovriga, înfășura, învălătuci, răsuci, suci.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încolătăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încolătăcésc, imperf. 3 sg. încolătăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. încolătăceáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încolăcésc și colăcésc v. tr. (d. colac). Învîrtesc, învălătucesc: a încolăci o funie în prejuru unuĭ par. V. refl. Un șarpe i se încolăcise în prejuru [!] picĭoruluĭ, cînele [!] se colăcise supt [!] masă. – Și încolătăcesc (după învălătucesc).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink