ÎNCOCLEȚÍ vb. IV. v. încocleța.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCOCLEȚÍ vb. v. încăiera, încleșta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încoclețí, pers. 3 sg. încoclețéște, vb. IV refl. (reg.) a se porni, a începe, a se încinge, a se stârni.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

încoclețésc v. tr. (d. cocleț). Înod în cît [!] să formeze coclețĭ: un fir încoclețit. V. refl. Mă înod formînd coclețĭ. Fig. Mă aprind, mă încing: lupta se încoclețise.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink