ÎNCIOCĂLÁ, înciocălez, vb. I. Tranz. (Reg.) A lega laolaltă, a împreuna ceva. ♦ A aranja, a potrivi. – Probabil în + ciocălău.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCIOCĂLÁ vb. v. închipui, încropi, înfiripa, înjgheba.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înciocălá vb., ind. prez. 1 sg. înciocăléz, 3 sg. și pl. înciocăleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încĭocăléz v. tr. (d. cĭoaclă. V. descĭocălez). Montez, compun. Articulez (vorbe).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink