ÎNCHINĂTÓR, -OÁRE, închinători, -oare, s. m. și f. Persoană care se roagă, se închină, își face semnul crucii; p. ext. credincios. ◊ (Înv.) Adorator, admirator. Închina + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCHINĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival rar (despre persoane) Care se închină (unei divinități). /a închina + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCHINĂTÓR s. v. admirator.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

închinătór s. m., pl. închinătóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

închinătoáre s. f., g.-d. art. închinătoárei; pl. închinătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink