opțiuni
4 definiții pentru începenie

Explicative DEX

începenie sf [At: PSALT. SCH. / Pl: ~ii / E: începe + -enie] (Îvp) 1 Origine. 2 Început.

începénie f. Vechĭ. Azĭ iron. Început (de ex., la un butoĭ cu vin).

Arhaisme și regionalisme

ÎNCEPENIE s.f. (Criș., Tranș. SV) Început. Începeniia cuvîntului tău. PSALT. (1651). Cel fără începenie pleacă-și cerbicea sa cătră sluga sa. MOL. 1688, 245r; cf. N. TEST. (1648); MOL. 16762, 64v. Etimologie: începe + suf. -enie. Cf. a r ă d a t.

începenie s.f. (înv. și pop.) început, origine.

Intrare: începenie
începenie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • începenie
  • ‑ncepenie
  • începenia
  • ‑ncepenia
plural — —
genitiv-dativ singular
  • începenii
  • ‑ncepenii
  • începeniei
  • ‑ncepeniei
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)