ÎNCENUȘÁ, încenușez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A se preface în cenușă. 2. A deveni cenușiu. ♦ (Despre lumina zilei) A se mohorî, a-și pierde strălucirea. [Var.: încenușí vb. IV] – Din în- + cenușă.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

încenușéz v. tr. Umplu de cenușă saŭ acoper [!] cu cenușă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink