ÎNCĂTUȘÁRE, încătușări, s. f. Acțiunea de a încătușa și rezultatul ei. – V. încătușa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCĂTUȘÁRE s. ferecare, înlănțuire, legare. (~ unui deținut.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Încătușare ≠ dezlănțuire
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încătușáre s. f., g.-d. art. încătușării; pl. încătușări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCĂTUȘÁ, încătușez, vb. I. Tranz. A pune cuiva cătușe; p. ext. a lega pe cineva cu lanțuri; a înlănțui. ♦ Fig. (Despre sentimente, preocupări) A pune stăpânire pe cineva, a-l lipsi de libertatea spirituală. – În + cătușă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNCĂTUȘÁ ~éz tranz. 1) (persoane arestate) A pune în cătușe. 2) fig. (sentimente, stări sufletești etc.) A face să nu se simtă liber; a pune stăpânire. ~ inițiative. /în + cătușă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCĂTUȘÁ vb. a fereca, a înlănțui, a lega. (A ~ un arestat.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A încătușa ≠ a descătușa, a dezlănțui
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încătușá vb., ind. prez. 1 sg. încătușéz, 1 pl. încătușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. încătușéze; ger. încătușând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încătușéz v. tr. Pun cătușĭ, leg în cătușĭ, înlănțuĭesc, incatenez. Fig. A încătușa libertatea.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink