încăpățânat, ~ă a [At: DELAVRANCEA, S. 111 / V: (reg) ~țin~ / Pl: ~ați, ~e / E: încăpățâna] (D. oameni) 1 Care persistă într-o (atitudine sau) idee, dovedind inflexibilitate Si: (pop) îndărătnic. 2 Ambițios. 3 Tenace.

încăpățânat a. și m. care ține cu stăruință la ceva. [Lit. om cu căpățâna sau cu capul mare, de unde ideea de îndărătnic].

încăpățâna vr [At: SLAVICI, N. II, 124 / V: (reg) ~țina / E: în- + căpățână] 1 A persista cu îndârjire într-o comportare voluntară, neținând seama (de piedici sau) de opiniile celorlalți Si: (pop) a se îndărătnici (1-2). 2-3 A se ambiționa (într-o activitate pentru atingerea unui scop sau) pentru o idee.

încăpățina v vz încăpățâna

încăpăținat, ~ă a vz încăpățânat

ÎNCĂPĂȚINA vb. I v. încăpățîna.

ÎNCĂPĂȚINAT, -Ă adj. v. încăpățînat.

ÎNCĂPĂȚÎNA, încăpățînez, vb. I. Refl. A ține morțiș, a insista cu îndîrjire să facă ceva, a persista, a stărui (îndărătnic) într-o atitudine sau într-o idee; a se îndărătnici. Se încăpățînează bătrîna și-or să ne omoare cu ea cu tot. DUMITRIU, N. 42. Să nu uiți că decît a te încăpățîna într-o greșeală, mai bine-i s-o dai pe față și să lupți a o îndrepta. DEMETRIUS, V. 140. – Variantă: încăpățina (SLAVICI, O. I 162) vb. I.

ÎNCĂPĂȚÎNAT, -Ă, încăpățînați, -te, adj. Care ține morțiș, care stăruie cu îndîrjire să facă ceva, care persistă într-o atitudine sau într-o idee; îndărătnic. Nu sînt încăpățînat. Sînt decis. SEBASTIAN, T. 77. Toată lumea ți se închide într-o amuțire încăpățînată, răutăcioasă și ingrată. DELAVRANCEA, S. 111. ◊ Fig. În ochii șoferului sclipea un început de rîs încăpățînat. GALAN, B. I 22. Vîntul suflă încăpățînat. SAHIA, N. 94. – Variantă: încăpăținat, -ă adj.

A SE ÎNCĂPĂȚÂNA mă ~ez intranz. A stărui cu îndărătnicie într-o acțiune sau într-o atitudine (mai ales nesănătoasă); a se arăta îndărătnic; a se îndărătnici; a se ambiționa. Se ~ează fără motiv. /în + căpățână

încăpățânà v. a vrea cu încăpățânare.

încăpățînát, -ă adj. Îndărătnic, înțestat, obstinat, care ține excesiv la ideile, la voința luĭ.

încăpățînéz v. tr. (d. căpățînă). Fac încăpățînat. V. refl. Mă fac încăpățînat, nu cedez ideilor saŭ voințeĭ altuĭa.

încăpățâna (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încăpățânez, 3 se încăpățânează; conj. prez. 1 sg. să mă încăpățânez, 3 să se încăpățâneze; imper. 2 sg. afirm. încăpățânează-te; ger. încăpățânându-mă

!încăpățâna (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se încăpățânează

încăpățâna vb., ind. prez. 1 sg. încăpățânez, 3 sg. și pl. încăpățânează

încăpățîna

ÎNCĂPĂȚÂNAT adj. 1. îndărătnic, recalcitrant, refractar, (livr.) obstinat, (pop.) sanchiu, (reg.) inacciu, înțestat, (Olt.) dugos, (înv.) capeș, renitent, (fam. peior.) capsoman, căpățânos, căpos. (Ce om ~, nu vrea să...) 2. ambițios, îndărătnic, îndârjit, perseverent, stăruitor. (S-a dovedit foarte ~ în atingerea obiectivului.)

ÎNCĂPĂȚÂNA vb. 1. a se îndărătnici, (livr.) a se obstina, (pop.) a se nătângi, (reg.) a se încâina. (Te ~ fără motiv.) 2. a se ambiționa, a se îndărătnici, a se îndârji, a persevera, a persista, a stărui. (Se ~ să susțină că...)

ÎNCĂPĂȚÎNA vb. 1. a se îndărătnici, (livr.) a se obstina, (pop.) a se nătîngi, (reg.) a se încîina. (Te ~ fără motiv.) 2. a se ambiționa, a se îndărătnici, a se îndîrji, a persevera, a persista, a stărui. (Se ~ să susțină că...)

ÎNCĂPĂȚÎNAT adj. 1. îndărătnic, recalcitrant, refractar, (livr.) obstinat, (pop.) sanchiu, (reg.) inacciu, înțestat, (Olt.) dugos, (înv.) capeș, renitent, (fam. peior.) capsoman, căpățînos, căpos. (Ce om ~!) 2. ambițios, îndărătnic, îndîrjit, perseverent, stăruitor. (S-a dovedit foarte ~ în atingerea obiectivului.)