ÎNCĂLUȘÁ, încălușez, vb. I. Tranz. A pune un căluș. – În + căluș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNCĂLUȘÁ ~éz tranz. 1) (animale) A face să țină gura deschisă printr-un căluș. 2) rar (persoane) A face să nu strige, aplicând un căluș. /în + căluș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încălușá vb., ind. prez. 1 sg. încălușéz, 3 sg. și pl. încălușeáză, 1 pl. încălușăm, conj. prez. 3 sg. și pl. încălușéze; ger. încălușând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink