ÎNCÂRDOȘÁ, încârdoșez, vb. I. Refl. recipr. (Reg.) A se înhăita. – În + cardaș (Înv. „tovarăș” < tc., bg.).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNCÂRDOȘÁ mă ~éz intranz. A stabili relații de tovărășie condamnabilă; a intra în cârdășie (unul cu altul); a se înhăita. /în + cardaș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCÂRDOȘÁ vb. v. înhăita.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încârdoșá vb., ind. prez. 1 sg. încârdoșéz, 3 sg. și pl. încârdoșeáză, 1 pl. încârdoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. încârdoșéze; ger. încârdoșând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încîrdoșéz (mă) v. refl. (d. cîrd). Iron. Mă asociez, mă înhăĭtez. – Și -rduĭesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink