încârceiá, pers. 3 sg. încârceiáză, vb. I (reg.) a avea cârceie (convulsii).
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
încîrceĭéz (mă) v. refl. uzitat la pers. III. Am cîrceĭ: mi s´a încîrceĭat picĭoru de răceala apeĭ. – Și cîrceĭez.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink