încârceiá, pers. 3 sg. încârceiáză, vb. I (reg.) a avea cârceie (convulsii).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

încîrceĭéz (mă) v. refl. uzitat la pers. III. Am cîrceĭ: mi s´a încîrceĭat picĭoru de răceala apeĭ. – Și cîrceĭez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink