ÎNADÍNS adv. Cu un anumit scop, anume, intenționat. – În + adins.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNADÍNS adv. În mod intenționat; special; dinadins. A exagera ~. [Sil. în-a-] /<lat. în + adins
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNADÍNS adv. Cu un anumit scop, anume, intenționat. ◊ (Adjectival, neobișnuit) A fost din parte-i și o înadinsă cercare de a constrânge (ODOBESCU). [Formă gramaticală: (adjectival, f.) înadinsă. – Var.: într-adins adv.] – Din în + adins.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNADÍNS adv. v. anume.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înadíns adv. (sil. mf. în-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înadíns, V. adins.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink