ÎNȚELEPȚÉȘTE adv. În mod înțelept; cu judecată, cu chibzuială. – Înțelept + suf. -ește.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNȚELEPȚÉȘTE adv. v. chibzuit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înțelepțéște adv.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNȚELEPȚÍ, înțelepțesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv., rar) A (se) face înțelept; a (se) cuminți. – Din înțelept.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNȚELEPȚÍ vb. v. astâmpăra, cuminți, domoli, liniști, potoli.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink