ÎNȚĂRCUÍ, înțărcuiesc, vb. IV. Tranz. A înconjura cu un țarc. – În + țarc + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

înțărcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înțărcuiésc, imperf. 3 sg. înțărcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. înțărcuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink