ÎNȘURUBÁ, înșurubez, vb. I. Tranz. A strânge un șurub prin învârtire pentru a fixa, a prinde ceva; p. ext. a fixa în locașul ei o piesă cu ghivent. ♦ A asambla două piese prevăzute cu ghivent. – În + șurub.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNȘURUBÁ ~éz tranz. 1) (obiect) A fixa printr-un șurub. 2) (piulițe) A îmbrăca pe filetul unui șurub (prin răsucire). /în + șurub
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNȘURUBÁ vb. (TEHN.) a strânge, (pop.) a șurubui, (reg.) a șurubi. (A ~ piulița.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A înșuruba ≠ a deșuruba
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înșurubá vb., ind. prez. 1 sg. înșurubéz, 3 sg. și pl. înșurubeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înșurubéz (est) și -péz (vest) v. tr. (d. șurub și șurup). Vîr un șurub: înșurubez un șurub. V. refl. Șurubu s´a înșurubat bine.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

înșuruba, înșurubez v. t. 1. a avea contact sexual cu o femeie. 2. (pol.) a condamna la închisoare. 3. a bate foarte rău. 4. a imobiliza, a anihila.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink