ÎNȘTIINȚÁT, -Ă, înștiințați, -te, adj. Căruia i s-a comunicat ceva; avertizat, avizat, somat. – V. înștiința.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNȘTIINȚÁ, înștiințez, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a da de știre, a anunța; a informa. ♦ Refl. (Înv.) A lua cunoștință, a prinde de veste, a afla. – În + știință.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNȘTIINȚÁ ~éz tranz. (persoane) A pune în cunoștință de cauză; a pune la curent a anunța; a informa. /în + știință
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNȘTIINȚÁ vb. 1. v. informa. 2. v. comunica. 3. a anunța, a încunoștința, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (A ~ ceva cuiva.) 4. v. preveni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înștiințá vb. (sil. -ști-in-), ind. prez. 1 sg. înștiințéz, 3 sg. și pl. înștiințeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înștiințéz v. tr. (în și știință. V. încunoștiințez). Anunț, aduc orĭ trimet [!] știre, informez: înștiințez pe cineva de ceva. – Fals încunoștiințez (un cuv. noŭ amestecat din cunoștință și înștiințez).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink