ÎNĂLTÚȚ, -Ă, înăltuți, -e, adj. Diminutiv al lui înalt; înălticel, înăltișor. [Var.: (pop.) năltúț, -ă adj.] – Înalt + suf. -uț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNĂLTÚȚ adj. înălticel, înăltișor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înăltúț adj. m., pl. înăltúți; f. sg. înăltúță, pl. înăltúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink