ÎNĂLȚĂTÚRĂ s. f. (Rar) Ridicătură (de pământ); înălțime. – Înălța + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNĂLȚĂTÚRĂ s. v. dâmb, înălțime, ridicătură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înălțătúră s. f., g.-d. art. înălțătúrii; pl. înălțătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înălțătúră f., pl. ĭ. Loc înălțat, rîdicătură [!]. V. estradă, prispă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink