ÎNĂCRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înăcri și rezultatul ei. – V. înăcri.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNĂCRÍRE s. 1. v. acrire. 2. v. alterare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înăcríre s. f. (sil. -cri-; mf. în-), g.-d. art. înăcrírii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNĂCRÍ, înăcresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) acri; p. ext. a (se) strica, a (se) altera; fig. (despre oameni) a deveni sau a face pe cineva să devină posac, ursuz. ◊ Expr. (Refl.) A i se înăcri (cuiva sufletul de cineva sau de ceva) = a-i fi (cuiva) lehamite de cineva sau de ceva; a se plictisi, a se sătura de cineva sau de ceva. – În + acru.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNĂCRÍ ~ésc tranz. A face să se înăcrească. [Sil. în-ă-cri] /în + acru
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNĂCRÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni acru; a se acri. Laptele s-a ~it. 2) (despre unele alimente) A pierde proprietățile pozitive (sub influența agenților exteriori); a se strica; a se descompune; a se altera. Supa s-a ~it. 3) fig. (despre persoane) A deveni posac. ◊ A i ~ (cuiva) sufletul (sau inima) a se sătura peste măsură de cineva sau de ceva. /în + acru
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNĂCRÍ vb. 1. v. acri. 2. v. altera.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A se înăcri ≠ a se înveseli, a se învoioșa
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înăcrí vb. (sil. -cri; mf. în-), ind. prez. 3 sg. și pl. înăcrésc, imperf. 3 sg. înăcreá; conj. prez. 3 sg. și pl. înăcreáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înăcrésc, a -í v. tr. (lat. Inacresco, -éscere, a se înăcri). Acresc, fac acru: lămîĭa înăcrește ceaĭu. Fig. Plictisesc, nemulțămesc: vorba asta ĭ-a înăcrit sufletu. V. refl. Mi s´a înăcrit sufletu, îs foarte plictisit, supărat, indispus.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink