ÎMPUTĂCIÚNE s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împutăcĭúne f. (d. împut 1 saŭ lat. imputátio, -ónis). Vechĭ. Mustrare, reproș. Ceartă, neînțelegere (Ĭorga, Ist. Arm Rom. 1, 370).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink