2 intrări
14 definiții

Explicative DEX

împurpurat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: împurpura] 1 Roșu în obraji de emoție. 2 Vopsit în roșu.

ÎMPURPURA, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împurpur] – În + purpură.

împurpura [At: DA ms / Pzi: ~rez, (reg) împurpur / E: în- + purpură] 1 vr A se înroși în obraji de emoție. 2 vt A vopsi în roșu.

ÎMPURPURA, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși. [Prez. ind. și: (reg.) împurpur] – În + purpură.

ÎMPURPURA, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși, a deveni de culoare purpurie. Orizontul vopsit de flăcările pămîntești se împurpura tot mai mînios, pînă ce se ridică greoi globul soarelui, un cap scăldat în sînge proaspăt. REBREANU, R. II 108. – Prez. ind. și: împurpur (ANGHEL-IOSIF, C. M. I 56).

A ÎMPURPURA ~ez tranz. A face să se împurpureze. /în + purpură

A SE ÎMPURPURA mă ~ez intranz. A căpăta culoarea purpurie; a deveni roșu-aprins (ca purpura). /în + purpură

Ortografice DOOM

!împurpura (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă împurpurez, 3 se împurpurea; conj. prez. 1 sg. să mă împurpurez, 3 să se împurpureze; imper. 2 sg. afirm. împurpurează-te; ger. împurpurându-mă

împurpura (a ~) vb., ind. prez. 3 împurpurea

împurpura vb., ind. prez. 1 sg. împurpurez, 3 sg. și pl. împurpurea

Sinonime

ÎMPURPURAT adj. v. îmbujorat.

ÎMPURPURAT adj. îmbujorat, înroșit, roșu, rumen, rumenit, (livr.) rubicond, (rar) roșit, (fig.) aprins, înflorit. (Față ~.)

ÎMPURPURA vb. v. îmbujora.

ÎMPURPURA vb. a (se) îmbujora, a (se) înroși, a (se) roși, a (se) rumeni, (înv.) a (se) răsura, (fig.) a (se) aprinde. (S-a ~ la față.)

Intrare: împurpurat
împurpurat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împurpurat
  • ‑mpurpurat
  • împurpuratul
  • împurpuratu‑
  • ‑mpurpuratul
  • ‑mpurpuratu‑
  • împurpura
  • ‑mpurpura
  • împurpurata
  • ‑mpurpurata
plural
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
  • împurpurații
  • ‑mpurpurații
  • împurpurate
  • ‑mpurpurate
  • împurpuratele
  • ‑mpurpuratele
genitiv-dativ singular
  • împurpurat
  • ‑mpurpurat
  • împurpuratului
  • ‑mpurpuratului
  • împurpurate
  • ‑mpurpurate
  • împurpuratei
  • ‑mpurpuratei
plural
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
  • împurpuraților
  • ‑mpurpuraților
  • împurpurate
  • ‑mpurpurate
  • împurpuratelor
  • ‑mpurpuratelor
vocativ singular
plural
Intrare: împurpura
împurpura1 (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (V201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împurpura
  • ‑mpurpura
  • împurpurare
  • ‑mpurpurare
  • împurpurat
  • ‑mpurpurat
  • împurpuratu‑
  • ‑mpurpuratu‑
  • împurpurând
  • ‑mpurpurând
  • împurpurându‑
  • ‑mpurpurându‑
singular plural
  • împurpurea
  • ‑mpurpurea
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împurpurez
  • ‑mpurpurez
(să)
  • împurpurez
  • ‑mpurpurez
  • împurpuram
  • ‑mpurpuram
  • împurpurai
  • ‑mpurpurai
  • împurpurasem
  • ‑mpurpurasem
a II-a (tu)
  • împurpurezi
  • ‑mpurpurezi
(să)
  • împurpurezi
  • ‑mpurpurezi
  • împurpurai
  • ‑mpurpurai
  • împurpurași
  • ‑mpurpurași
  • împurpuraseși
  • ‑mpurpuraseși
a III-a (el, ea)
  • împurpurea
  • ‑mpurpurea
(să)
  • împurpureze
  • ‑mpurpureze
  • împurpura
  • ‑mpurpura
  • împurpură
  • ‑mpurpură
  • împurpurase
  • ‑mpurpurase
plural I (noi)
  • împurpurăm
  • ‑mpurpurăm
(să)
  • împurpurăm
  • ‑mpurpurăm
  • împurpuram
  • ‑mpurpuram
  • împurpurarăm
  • ‑mpurpurarăm
  • împurpuraserăm
  • ‑mpurpuraserăm
  • împurpurasem
  • ‑mpurpurasem
a II-a (voi)
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
(să)
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
  • împurpurarăți
  • ‑mpurpurarăți
  • împurpuraserăți
  • ‑mpurpuraserăți
  • împurpuraseți
  • ‑mpurpuraseți
a III-a (ei, ele)
  • împurpurea
  • ‑mpurpurea
(să)
  • împurpureze
  • ‑mpurpureze
  • împurpurau
  • ‑mpurpurau
  • împurpura
  • ‑mpurpura
  • împurpuraseră
  • ‑mpurpuraseră
împurpura2 (1 -r) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împurpura
  • ‑mpurpura
  • împurpurare
  • ‑mpurpurare
  • împurpurat
  • ‑mpurpurat
  • împurpuratu‑
  • ‑mpurpuratu‑
  • împurpurând
  • ‑mpurpurând
  • împurpurându‑
  • ‑mpurpurându‑
singular plural
  • împurpură
  • ‑mpurpură
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împurpur
  • ‑mpurpur
(să)
  • împurpur
  • ‑mpurpur
  • împurpuram
  • ‑mpurpuram
  • împurpurai
  • ‑mpurpurai
  • împurpurasem
  • ‑mpurpurasem
a II-a (tu)
  • împurpuri
  • ‑mpurpuri
(să)
  • împurpuri
  • ‑mpurpuri
  • împurpurai
  • ‑mpurpurai
  • împurpurași
  • ‑mpurpurași
  • împurpuraseși
  • ‑mpurpuraseși
a III-a (el, ea)
  • împurpură
  • ‑mpurpură
(să)
  • împurpure
  • ‑mpurpure
  • împurpura
  • ‑mpurpura
  • împurpură
  • ‑mpurpură
  • împurpurase
  • ‑mpurpurase
plural I (noi)
  • împurpurăm
  • ‑mpurpurăm
(să)
  • împurpurăm
  • ‑mpurpurăm
  • împurpuram
  • ‑mpurpuram
  • împurpurarăm
  • ‑mpurpurarăm
  • împurpuraserăm
  • ‑mpurpuraserăm
  • împurpurasem
  • ‑mpurpurasem
a II-a (voi)
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
(să)
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
  • împurpurarăți
  • ‑mpurpurarăți
  • împurpuraserăți
  • ‑mpurpuraserăți
  • împurpuraseți
  • ‑mpurpuraseți
a III-a (ei, ele)
  • împurpură
  • ‑mpurpură
(să)
  • împurpure
  • ‑mpurpure
  • împurpurau
  • ‑mpurpurau
  • împurpura
  • ‑mpurpura
  • împurpuraseră
  • ‑mpurpuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împurpurat, împurpuraadjectiv

împurpura, împurpurezverb

  • 1. A se înroși în obraji (de emoție). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Orizontul vopsit de flăcările pămîntești se împurpura tot mai mînios, pînă ce se ridică greoi globul soarelui, un cap scăldat în sînge proaspăt. REBREANU, R. II 108. DLRLC
etimologie:
  • În + purpură DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.