împupăza [At: JIPESCU, O. 55 / V: ~peza / Pzi: ~zez / E: în- + pupăză] 1 vr A se îmbrăca fără gust, în culori țipătore, pretențios etc. 2 vt (Fig) A da cuiva un aspect pestriț și pretențios.

ÎMPUPĂZA (~ăzez) vb. tr. și refl. A (se) împestrița (ca pupăza): să n’o împupăzeze (limba) cu cuvinte străine (JIP.).

împupăzà v. 1. a împestrița (ca pupăza); 2. fig. a amesteca: a împupăzà limba cu vorbe străine.

împupeza v vz împupăza

ÎMPUPĂZAT adj. p. ÎMPUPĂZA: legea, învățătura ... toate sînt brezăiate și ~e (JIP.).

împupezéz v. tr. (d. pupăză, pl. -eze, pin aluz. la penele eĭ). Vest. Iron. Împestrițez, înzorzonez, împopoțonez.

împupăza, împupăzez, vb. I (reg., înv.) 1. a împestrița (cu pupăza). 2. (fig.) a amesteca.