ÎMPUNGĂLÍ, împungălesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A coase încet, fără dibăcie. – Din împung (prez. ind. al lui împunge).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
împungălésc v. tr. (d. împung). Împung mult și des cu acu, cos: femeĭa împungălea pînza.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎMPUNGĂLÍRE s. f. v. împungăli. [DLRM]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink