ÎMPUNGĂLÍ, împungălesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A coase încet, fără dibăcie. – Din împung (prez. ind. al lui împunge).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

împungălésc v. tr. (d. împung). Împung mult și des cu acu, cos: femeĭa împungălea pînza.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink