A ÎMPUIEZÍ ~ésc tranz. A face să se împuiezească; a prăși. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎMPUIEZÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre animale, plante etc.) A crește numeric în mod excesiv; a se prăsi. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. și: (reg.) împúi] – În + pui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎMPUIÁ ~iéz tranz. : ~ capul (sau urechile) cuiva a repeta cuiva insistent un lucru; a ameți pe cineva cu vorbăria. /în +pui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPUIÁ vb. v. înmulți, reproduce.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împuiá pers. 3 sg. împuiáză, vb. I (pop.) 1. (despre animale și păsări) a face ouă, a se înmulți. 2. (despre bube) a se întinde. 3. (despre gânduri, dragoste) a încolți, a se încuiba. 4. (cu referire la urechile și capul omului) a asurzi, a bate capul, a ameți, a năuci. 5. (cu referire la ornamente) a desena, a coase pui pe ceva, a împodobi, a împestrița.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

împuiá vb., ind. prez. 1 sg. împuiéz, 3 sg. și pl. împuiáză, 1 pl. împuiém; conj. prez. 3 sg. și pl. împuiéze; ger. împuínd
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împuĭéz v. tr. (d. puĭ. V. puĭez). Umplu cu puĭ, cu oŭă (ca regina albinelor alveolele). Fig. (d. puĭ, înfloritură pe pînză). Umplu, împănez: a împuĭa capu cuĭva cu palavre, cu bocete.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink