ÎMPRESURÁRE, împresurări, s. f. Acțiunea de a împresura și rezultatul ei. – V. împresura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPRESURÁRE s. 1. v. încercuire. 2. v. asediu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împresuráre s. f., g.-d. art. împresurării; pl. împresurări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împresuráre f. Acțiunea de a împresura. Asediŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎMPRESURÁ împresór tranz. 1) A cuprinde din toate părțile; a înconjura; a încercui; a împrejmui. ~ o cetate. 2) fig. A cuprinde cu brațele; a îmbrățișa. 3) (fortificații, trupe inamice etc.) A înconjura pentru a scoate din luptă; a încercui. 4) înv. A deposeda în mod abuziv. /<lat. impressoriare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPRESURÁ vb. v. asfixia, înăbuși, încălca, îneca, sufoca, sugruma, uzurpa.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPRESURÁ vb. 1. v. încercui. 2. v. asedia. 3. v. înconjura. 4. v. copleși. 5. v. năpădi. 6. (fig.) a înfășura, a învălui. (Întunericul ne ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împresurá (împresór, împresurát), vb. – 1. A apăsa, a face presiune. – 2. A copleși, a împovăra, a strînge cu ușa. – 3. A sufoca. – 4. A asedia, a încercui. – 5. A invada, a ocupa. – 6. A asupri, a umili. Probabil din lat. pressus „greutate, apăsare”, al cărui rezultat rom., *pres, nu s-a păstrat. De la pl. său, *presuri, s-a putut forma împresura, ca de la gînduri, îngîndura, sau de la fumuri, înfumura. După Cipariu, Gram., I, 140 (urmat de Pușcariu 792 și DAR), din lat. pressura „apăsare”, prin intermediul unui der. *pressurāre; după Candrea-Dens., 825, din lat. pressōrium, prin intermediul unui der. *impressoriāre; după Koerting 4789, din lat. *impressulāre. – Der. împresurător, adj. (grabnic, presant); împresurătură, s. f. (înv., asuprire; împilare); despresura, vb. (a ridica asediul; a desprinde; a face să înceteze presiunea).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

împresurá vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 sg. și pl. împresoáră; conj. prez. 3 sg. și pl. împresoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împresór (vest) și împrésur (est), a -urá v. tr. (lat. *pressúro, d. pressúra, apesare [!], presiune. – Împresor, -orĭ, -oară; să -oare. V. presiune, com-prim, screm). Vechĭ. Îmbulzesc, grămădesc: mulțimea îl împresura pe Hristos. Înăduș, sufoc: spiniĭ împresurară sămînța. Asupresc, constrîng. Atac, Cotropesc, uzurp. Azĭ. Înconjor, cuprind, învălesc [!]: aeru ne împresoară din toate părțile. Asediez (o cetate, un loc).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink