A ÎMPREJURÁ împréjur tranz. 1) înv. A cuprinde din toate părțile; a încercui; a înconjura; a împrejmui; a împresura. 2) pop. A ocoli de jur împrejur. /Din împrejur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink