7 definiții pentru împotrivnic
Explicative DEX
împotrivnic, ~ă smf, a [At: PSALT. HUR. 64 r/21 / V: ~protiv~ / Pl: ~ici, ~ice / E: în- + potrivnic] 1-2 Potrivnic (1-2).
ÎMPOTRIVNIC, împotrivnici, s. m. (Învechit) Dușman, inamic. (Atestat în forma împrotivnic) Numai Timișoara mai este în mîna împrotivnicului, dar întru atîta înconjurată, că în puțintică vreme trebuie să se dea. GHICA, A. 306. – Variantă: (învechit) împrotivnic s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPOTRIVNIC, împotrivnici, s. m. (Înv.) Dușman, inamic. [Var.: (înv.) împrotivnic s. m.] – Din în- + potrivnic.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
împotrívnic, V. potrivnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPROTIVNIC s. m. v. împotrivnic.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPROTIVNIC s. m. v. împotrivnic.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
împrotívnic, V. potrivnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potrívnic, -ă adj. și s. (maĭ vechĭ protivnic, d. vsl. protivĭnikŭ, opus, protivĭnŭ, opus, dușman). Rar. Adversar, dușman. Vechĭ. Potrivit, vrednic: potrivnic ție. – Vechĭ și împrot-, împotr-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
împotrivnic, împotrivnicisubstantiv masculin
-
- Numai Timișoara mai este în mîna împrotivnicului, dar întru atîta înconjurată, că în puțintică vreme trebuie să se dea. GHICA, A. 306. DLRLC
-
etimologie:
- în- + potrivnic DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.