ÎMPOTRÍVNIC, împotrivnici, s. m. (Înv.) Dușman, inamic. [Var.: (înv.) împrotívnic s. m.] – Din în- + potrivnic.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

împotrívnic, V. potrivnic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink