ÎMPOTRÍVĂ adv. În contra, contrar. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se pune etc.) împotrivă = a se împotrivi, a rezista. A zice (sau a răspunde, a vorbi etc.) împotrivă = a contrazice. ♦ (Rar) În față. [Var.: (reg.) împrotívă adv.] – În + potrivă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPOTRÍVĂ adv. 1) De părere opusă; contra; în contra; contrar. A vota ~. ◊ A fi (sau a sta, a se pune) ~ a se opune; a fi contra; a se împotrivi. A vorbi (sau a zice, a răspunde) ~ a contrazice. 2) rar Înaintea cuiva sau ceva; în față. /în + potrivă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPOTRÍVĂ adv. contra, (înv. și reg.) potrivă. (Votează ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Împotrivă ≠ pentru
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împotrívă adv. (sil. -tri-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împotrívă adv. Răŭ scris îld. în potrivă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink