10 definiții pentru împopora

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPOPORA, împoporez, vb. I. Tranz. (Înv.) A popula un teritoriu. – În + popor.

împopora vtr [At: CADE / Pzi: ~rez / E: în- + popor] 1-2 (Nob; d. teritoriu) A (se) popula.

ÎMPOPORA, împoporez, vb. I. Tranz. (Rar) A popula un teritoriu. – În + popor.

ÎMPOPORA, împoporez, vb. I. Tranz. (Neobișnuit; cu privire la teritorii) A popula. Țara pustiindu-se adese de năpădirile dușmănești, domnii o împoporau cu prinșii ce luau de la vecinii lor. NEGRUZZI, S. I 193. ◊ Fig. Cu visuri, cu gîndiri frumoase, cu fantazia mea, cu viață, Învins de-o milă nesfîrșită, aș vrea să-mpoporez natura. ANGHEL, P. 15.

împoporéz v. tr. Umplu de popor, populez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împopora (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. împoporez, 3 împoporea; conj. prez. 1 sg. să împoporez, 3 să împoporeze

împopora (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoporea

împopora vb., ind. prez. 1 sg. împoporez, 3 sg. și pl. împoporea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: împopora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împopora
  • ‑mpopora
  • împoporare
  • ‑mpoporare
  • împoporat
  • ‑mpoporat
  • împoporatu‑
  • ‑mpoporatu‑
  • împoporând
  • ‑mpoporând
  • împoporându‑
  • ‑mpoporându‑
singular plural
  • împoporea
  • ‑mpoporea
  • împoporați
  • ‑mpoporați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împoporez
  • ‑mpoporez
(să)
  • împoporez
  • ‑mpoporez
  • împoporam
  • ‑mpoporam
  • împoporai
  • ‑mpoporai
  • împoporasem
  • ‑mpoporasem
a II-a (tu)
  • împoporezi
  • ‑mpoporezi
(să)
  • împoporezi
  • ‑mpoporezi
  • împoporai
  • ‑mpoporai
  • împoporași
  • ‑mpoporași
  • împoporaseși
  • ‑mpoporaseși
a III-a (el, ea)
  • împoporea
  • ‑mpoporea
(să)
  • împoporeze
  • ‑mpoporeze
  • împopora
  • ‑mpopora
  • împoporă
  • ‑mpoporă
  • împoporase
  • ‑mpoporase
plural I (noi)
  • împoporăm
  • ‑mpoporăm
(să)
  • împoporăm
  • ‑mpoporăm
  • împoporam
  • ‑mpoporam
  • împoporarăm
  • ‑mpoporarăm
  • împoporaserăm
  • ‑mpoporaserăm
  • împoporasem
  • ‑mpoporasem
a II-a (voi)
  • împoporați
  • ‑mpoporați
(să)
  • împoporați
  • ‑mpoporați
  • împoporați
  • ‑mpoporați
  • împoporarăți
  • ‑mpoporarăți
  • împoporaserăți
  • ‑mpoporaserăți
  • împoporaseți
  • ‑mpoporaseți
a III-a (ei, ele)
  • împoporea
  • ‑mpoporea
(să)
  • împoporeze
  • ‑mpoporeze
  • împoporau
  • ‑mpoporau
  • împopora
  • ‑mpopora
  • împoporaseră
  • ‑mpoporaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împopora, împoporezverb

  • 1. învechit A popula un teritoriu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Țara pustiindu-se adese de năpădirile dușmănești, domnii o împoporau cu prinșii ce luau de la vecinii lor. NEGRUZZI, S. I 193. DLRLC
    • format_quote figurat Cu visuri, cu gîndiri frumoase, cu fantazia mea, cu viață, Învins de-o milă nesfîrșită, aș vrea să-mpoporez natura. ANGHEL, P. 15. DLRLC
etimologie:
  • În + popor DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.