împonci vr [At: NECULCE, ap. LET. II, 266/2 / V: (îvp) ~ngi / Pzi: ~ncesc / E: în- + poancă] (Îrg) 1 A se certa cu cineva. 2 (Îf împongi) A se îndrepta în goană către cineva.

împongi v vz împonci

împonci, împoncesc, vb. IV refl. (reg.) a se certa, a se sfădi puțin, a veni în conflict, a-și arunca vorbe.