ÎMPILÁRE, împilări, s. f. Acțiunea de a împila; asuprire, oprimare. – V. împila.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPILÁRE s. v. oprimare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împiláre s. f., g.-d. art. împilării; pl. împilări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎMPILÁ ~éz tranz. (colectivități sau persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a asupri; a oprima. / Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPILÁ vb. v. oprima.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împilá, împiléz, vb. I (reg., înv.) 1. (despre iarbă) a călca în picioare. 2. (refl.) a nu se dezvolta, a se pipernici, a se chirci. 3. (despre fân) a îndesa, a presa. 4. (despre cal) a-l împiedica (prin legarea gâtului de un picior dinainte). 5. (fig.) a apăsa, a face să se apleca; a îndupleca. 6. a împovăra cu dări, a asupri, a oprima. 7. a combate, a disprețui. 8. (fig.) a biciui.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

împilá (împiléz, împilát), vb. – 1. A comprima, a presa, a zdrobi. – 2. A oprima, a asupri. – Var. împili, încila, închila. Probabil din lat. *impillāre ‹ pilāre, cf. pil, piuă (Cihac, I, 119; Tiktin; Pușcariu, RF, II, 66-71). După o părere mai puțin convingătoare, a lui Drăganu, Dacor., VI, 286-91, de la chilă › închila, cu modificare datorată hiperurbanismului. Pentru semantism, cf. fr. fouler, ngr. πιλέω. – Der. împilător, adj. (care oprimă).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

împilá vb., ind. prez. 1 sg. împiléz, 3 sg. și pl. împileáză; conj. prez. 3 sg. și pl. împiléze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împiléz v. tr. (d. pilă, forma pmt. a luĭ piŭă, adică „a pisa, a pisăgi”, ca lat. dare in pistrinum, a pisăgi. V. piŭă). Asupresc, oprim: a împila poporu. Vest. A împila un cal, a-l lega cu un picĭor de căpăstru, așa în cît [!] să nu poată fugi cînd e lăsat să pască.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink