ÎMPILĂTÓR, -OÁRE, împilători, -oare, adj. (Adesea substantivat, m.) Care împilează; asupritor. – Împila + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPILĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane, popoare) Care împilează; asupritor; opresor; exploatator. /a împila + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPILĂTÓR adj., s. v. opresor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împilătór adj. m., pl. împilătóri; f. sg. și pl. împilătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink