împiciorogá, împicioroghéz, vb. I refl. (reg.) 1. (despre pui de animal) a se pune pe picioare, a începe să meargă. 2. (despre oameni bolnavi) a se pune iar pe picioare, a se scula de pe boală, a se întrema.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

împiciorogá vb. (sil. -cio-), ind. prez. 3 sg. împiciorogheáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împicĭorongéz și -ogéz, a -gá v. tr. (d. picĭoroange, unelte de umblat). Vest. Pun pe picĭoare, scol, fac să prindă putere (un convalescent orĭ un copil care începe să umble): bine că te-aĭ împicĭorogat (VR. 1928, 9, 218). Fig. Pentru o împicĭorongare a ziaruluĭ Lupta (ziaru Steagul, 10 Ĭuliŭ 1922, 1, 5). – Și -gesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink