împerciuná, împerciunéz, vb. I (reg.) a îndoi cu ciocanul vârful cuiului, ieșit de cealaltă parte a lemnului, și a lăți prin batere acest vârf, pentru ca să nu se mai scoată cuiul.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

împercĭunéz, V. percĭunez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink