4 definiții pentru împătra (1 -patru), împătra (1 -pătrez), împătrare   conjugări / declinări

ÎMPĂTRÁ, împătrez, vb. I. Intranz. (Rar) A o sfecli. – Lat. *impatrare (= impetrare).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPĂTRÁ vb. v. păți.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

împătréz v. tr. (lat. impeíro, -áre, a căpăta). Olt. Fam. Am împătrat-o, am sfeclit-o, mĭ-am căpătat-o, am pățit-o!
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink