ÎMPĂRȚITÓR, împărțitori, s. m. 1. (Înv.) Factor poștal, poștaș. 2. (Aritm.) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor. – Împărți + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPĂRȚITÓR ~i m. mat. Număr prin care se împarte deîmpărțitul; devizor. /a împărți + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPĂRȚITÓR adj. v. contagios, infecțios, molipsitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPĂRȚITÓR s. 1. v. distribuitor. 2. (MAT.) divizor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPĂRȚITÓR s. v. factor, poștar, poștaș, poștă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împărțitór s. m., pl. împărțitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împărțitór, -oáre adj. și s. Care împarte: împărțitor de scrisorĭ (factor). S. n., pl. oare. Aritm. Divizor, număru care-l împarte pe altu.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink