împăiajena v vz împăienjeni

împăiajenare sf vz împăienjenire

împăianjena v vz împăienjeni

împăiejena v vz împăienjeni

împăiejenare sf vz împăienjenire

împăiejeni v vz împăienjeni

împăiejenire sf vz împăienjenire

împăiejina v vz împăienjeni

împăiejinare sf vz împăienjenire

împăienjăni v vz împăienjeni

împăienjănire sf vz împăienjenire

împăienjena v vz împăienjeni

împăienjenare sf vz împăienjenire

împăienjeni [At: MAG. IST. IV 340 / V: ~ejeni, împânjăni, împângeni, ~poiji~, (cscj) ~iajena, ~ianjena, ~iejena, ~iejina, ~na, ~ingina / Pzi: ~nesc / E: în- + păianjen] 1-2 vtr A (se) acoperi cu pânze de păianjen. 3 vr (Fig; d. ochi) A nu mai vedea bine. 4 vr (Fig; d. vedere) A-și pierde claritatea Si: a se încețoșa. 5-6 vtr (Fig) A (se) tulbura.

împăingina v vz împăienjeni

împăinginare sf vz împâienjenire

împăinjinire sf vz împâienjenire

împâienjenire sf [At: ODOBESCU, S. I 139 / V: ~iajenare, ~ianjenare, ~ăiejenare, ~iej~, ~aiejinare, ~jănire, ~jenare, ~păinginare, ~păinjin~, împângen, împânjen~, împoijin~ / Pl: ~ri / E: împăienjeni] 1 Acoperire cu pânze de păianjen. 2 (Fig) Încețoșare. 3 (Fig) Tulburare.

împângeni v vz împăienjeni corectat(ă)

împângenire sf vz împăienjenire

împânjăni v vz împăienjeni

împânjănire sf vz împăienjenire

împoijini v vz împăienjeni

împoijinire sf vz împăienjenire

ÎMPĂIEJENI vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENI, împăienjenesc, vb. IV. Refl. (Despre ochi, vedere; și în forma împăinjeni) A nu mai vedea clar, a vedea ca prin sită, ca prin ceață. Ochii lui Cimpoieșu se împăienjeneau în niște nouri calzi. CAMILAR, N. I 224. Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. Ochii i se-mpăinjeniseră. VLAHUȚĂ, O. A. 139. ♦ A se tulbura, a se congestiona, a se injecta. – Variante: împăienjini (CARAGIALE, O. I 289), împăiejeni (ODOBESCU, S. II 431), împăinjeni (VLAHUȚĂ, O. A. 139) vb. IV, împăiejena (TEODORESCU, P. P. 584) vb. I, paingini (ALECSANDRI, P. P. 74), painjeni (EMINESCU, N. 42), păinjeni (EMINESCU, O. I 98), păinjini (BART, E. 253, BUJOR, S. 88), păingini (HODOȘ, P. P. 133) vb. IV.

ÎMPĂIENJENIRE s. f. Acțiunea de a se împăienjeni; tulburare a vederii. Împăienjenirea ochilor. – Variante: împăinjenire (SADOVEANU, M. 179), împăiejenire (ODOBESCU, S. I 139), păienjenire (DEȘLIU, M. 8) s. f.

PAINGINI vb. IV v. împăienjeni.

PAINJENI vb. IV v. împăienjeni.

PĂIENJENIRE s. f. v. împăienjenire.

PĂINGINI vb. IV v. împăienjeni.

PĂINJENI vb. IV v. împăienjeni.

PĂINJINI vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIEJENI vb. IV. v. împăienjeni.

A SE ÎMPĂIENJENI pers. 3 se ~ește intranz. (despre ochi, vedere) A-și pierde din proprietatea de a percepe clar obiectele din realitatea înconjurătoare; a se împânzi. /în + păianjen

A ÎMPĂIENJENI ~esc tranz. A acoperi cu o pânză de păianjen; a umple cu păienjeniș. /în + paianjen

împăinjinì v. a se întuneca, a se acoperi cu o ceață (vorbind de ochi și fig. de minte). [Lit. a se acoperi cu o pânză de păiajin].

împăĭejenésc, împăĭenjenésc, V. painjinesc.

painjinésc v. tr. (d. paĭnjin). Acoper cu ceață, cu painjiniș (fig. despre ochiĭ celor bolnavĭ, somnoroșĭ orĭ bețĭ). – Și împainjinesc. În Munt. vest împăĭejenesc, în est împăĭenjenesc. În Cod. Vor. paijănesc (intr.): ochiĭ săĭ paijăniră. V. pupăzez.

împăienjeni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenește, 3 pl. împăienjenesc, imperf. 3 sg. împăienjenea; conj. prez. 3 să împăienjenească

împăienjenire s. f., g.-d. art. împăienjenirii

împăienjeni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenește, imperf. 3 sg. împăienjenea; conj. prez. 3 să împăienjenească

împăienjenire s. f., g.-d. art. împăienjenirii

împăienjeni vb. (sil. -ien-), ind. prez. 3 sg. împăienjenește, imperf. 3 sg. împăienjenea; conj. prez. 3 sg. și pl. împăienjenească

împăienjenire s. f. (sil. -ien-), g.-d. art. împăienjenirii

împăienjeni

împăienjenesc, -neam 1 imp.

ÎMPĂIENJENI vb. a (se) încețoșa, a (se) înnegura, a (se) păienjeni, a (se) tulbura, a (se) voala, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i se ~.)

ÎMPĂIENJENIRE s. încețoșare, păienjenire, tulburare, voalare, (prin Transilv. și Ban.) preveșteală. (~a vederii, a privirii.)

ÎMPĂIENJENI vb. a (se) încețoșa, a (se) înnegura, a (se) păienjeni, a (se) tulbura, a (se) voala, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i se ~.)

ÎMPĂIENJENIRE s. încețoșare, păienjenire, voalare, (prin Transilv. și Ban.) preveșteală. (~ vederii, a privirii.)