împăcăluí, împăcăluiésc, vb. IV (reg., înv.) a (se) împăca, a se împăcelui.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎMPĂCĂLUÍRE s. f. v. împăcălui. [DAR]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink