ÎMPĂCĂCIÚNE, împăcăciuni, s. f. (Înv.) Împăcare. – Împăca + suf. -ăciune.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPĂCĂCIÚNE s. v. împăcare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împăcăciúne s. f. (sil. -ciu-), g.-d. art. împăcăciúnii; pl. împăcăciúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împăcăcĭúne f. Acțiunea de a saŭ de a te împăca.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink